Azi e 14 martie. Ziua lui Pi. Și nu știu de ce, gândul mi-a fugit la domnul Lazăr. De fapt, știu de ce.
Era unul dintre profi mei preferați din liceu. Un om blând, dar hotărât, cu o voce care umplea toată clasa fără să fie nevoie să țipe vreodată. Îi plăcea matematica mai mult decât orice. Mai ales Pi. Pi era numărul lui preferat. Ne spunea mereu că Pi e peste tot, că dacă înțelegi Pi, înțelegi lumea. Sau că Pi nu e doar un număr, ci o fereastră spre infinit.