CategoriesLas asta aici

Verifică garanția. Visele nu sunt returnabile.

Joi dimineața, ora 9:50. Sunt în M12, cobor dealul spre Cluj. O dimineață moale, ca o plapumă prea mare care nu învelește doar patul, ci totul din jur. În autobuz, aerul cald se amestecă leneș cu ceața de afară prin geamul mic, deschis deasupra scaunului meu.

Și, a urcat ea.

Rochie albastră lungă, vaporoasă, cu buline mici, albe. Părul castaniu, liber. Ochelari mari, fumurii. Sneakers albi. Unghii scurte, îngrijite. Ceas Casio pe mâna dreaptă. Geantă Michael Kors sub braț. Telefonul în mâna stângă.

CategoriesLas asta aiciIti spun tie ce as vrea sa-mi spun mie

Cu cât e mai gol sufletul, cu atât e mai greu de purtat

„Ce mai faci?”
„Bine.”
„Doar obosit.”

Asta spun de fiecare dată. E automat. Nici nu mai stau să mă gândesc ce simt cu adevărat. Și e ciudat, pentru că în ultimii ani, m-am tot îndepărtat de mine.

Nu știu exact când a început. Poate când am început să spun „da” fără să mai simt. Poate când am început să mă ascund sub un zâmbet doar pentru că e mai simplu decât să explic. Sau poate când am obosit atât de tare, încât am încetat să mai lupt pentru ce-mi place.

Am tot spus că sunt „bine”. Dar adevărul e că, cu cât e mai gol sufletul, cu atât e mai greu de dus.