Las asta aici

Verifică garanția. Visele nu sunt returnabile.

Posted on 24 aprilie 2025

Joi dimineața, ora 9:50. Sunt în M12, cobor dealul spre Cluj. O dimineață moale, ca o plapumă prea mare care nu învelește doar patul, ci totul din jur. În autobuz, aerul cald se amestecă leneș cu ceața de afară prin geamul mic, deschis deasupra scaunului meu.

Și, a urcat ea.

Rochie albastră lungă, vaporoasă, cu buline mici, albe. Părul castaniu, liber. Ochelari mari, fumurii. Sneakers albi. Unghii scurte, îngrijite. Ceas Casio pe mâna dreaptă. Geantă Michael Kors sub braț. Telefonul în mâna stângă.

Las asta aici Iti spun tie ce as vrea sa-mi spun mie

Cu cât e mai gol sufletul, cu atât e mai greu de purtat

Posted on 31 martie 2025

„Ce mai faci?”
„Bine.”
„Doar obosit.”

Asta spun de fiecare dată. E automat. Nici nu mai stau să mă gândesc ce simt cu adevărat. Și e ciudat, pentru că în ultimii ani, m-am tot îndepărtat de mine.

Nu știu exact când a început. Poate când am început să spun „da” fără să mai simt. Poate când am început să mă ascund sub un zâmbet doar pentru că e mai simplu decât să explic. Sau poate când am obosit atât de tare, încât am încetat să mai lupt pentru ce-mi place.

Am tot spus că sunt „bine”. Dar adevărul e că, cu cât e mai gol sufletul, cu atât e mai greu de dus.

Las asta aici

Ziua lui Pi și domnul Lazăr

Posted on 14 martie 2025

Azi e 14 martie. Ziua lui Pi. Și nu știu de ce, gândul mi-a fugit la domnul Lazăr. De fapt, știu de ce.

Era unul dintre profi mei preferați din liceu. Un om blând, dar hotărât, cu o voce care umplea toată clasa fără să fie nevoie să țipe vreodată. Îi plăcea matematica mai mult decât orice. Mai ales Pi. Pi era numărul lui preferat. Ne spunea mereu că Pi e peste tot, că dacă înțelegi Pi, înțelegi lumea. Sau că Pi nu e doar un număr, ci o fereastră spre infinit.

Las asta aici

Las asta aici #4

Posted on 28 februarie 2025

„You like taking care of people because it heals the part of you that needed someone to take care of you„

Las asta aici

Poate e timpul sa fac un pas inapoi

Posted on 27 ianuarie 2025

„Când ești născut?”

„Octombrie”, zic eu.

„Ah, Balanță”, răspunde ea zâmbind. „Ești echilibrat și gândești mult”, continuă.

De echilibrat… nu știu ce să zic. Dar de gândit mult… Of, Doamne.

Nici măcar nu puteam să mă concentrez la ce zicea ea. Verificam telefonul, la intervale de secunde, nici măcar minute. Așteptam un mesaj. Așteptam un telefon. Așteptam ceva. De la altcineva. Cineva anume. Nici nu era important ce. Doar să vină.

Și, în mintea mea, răsuna cu ecou: Ești echilibrat. Ești echilibrat. Ești echilibrat.

Ei bine, nu. Nu sunt. Sunt chiar dezechilibrat. Sunt o Balanță strâmbă, ruginită, veche și cu multe probleme. Dar poate că e vremea să mă reechilibrez. Să curăț rugina din suflet și să reglez balanța.

Așa că îți scriu despre mesajul pe care îl aștept. Îți scriu despre ce simt când îl aștept. Și îți scriu despre ce sper că o să reușesc să fac.

Așadar…

Las asta aici

Las asta aici #2

Posted on 15 decembrie 2024

Peste 20 de ani, când copiii tăi vor vorbi cu ai lor despre tine, nu o să le povestească cât de scumpă a fost jucăria aceea sau cât de exotică a fost vacanța în care au fost.

O să le vorbească despre cum i-ai făcut să se simtă: tata era cald, tata era plin de dragoste, tata era plin de energie, tata se juca mereu cu noi, ne ducea afară să ne distrăm, era mereu acolo pentru noi când era cu noi.

Sau tata era distant, era mereu obosit, frustrat, ne răspundea scurt și deseori ne certa. Își petrecea majoritatea timpului pe canapea cu telefonul în mână.

Ceea ce contează astăzi este cum vei fi amintit peste 20 de ani.

Gândește.

Ești iubit.

Las asta aici

Las asta aici #1

Posted on 6 februarie 2024

Las asta aici, poate ajunge la cineva care are nevoie s-o vadă:

Cu toții avem momentele noastre de nesiguranță. Vor fi zile când răbdarea ne va fi pusă la încercare și cele mai bune intenții ale noastre nu se vor materializa așa cum am sperat. Învățăm, creștem și, în cele din urmă, găsim un teren mai stabil.

Așadar, când ziua se încheie și te întrebi dacă ai făcut destul, amintește-ți că nu perfecțiunea este scopul. Eforturile tale, iubirea ta și commitment-ul tău de a fi prezent, chiar și în zilele dificile, sunt lucrurile care te fac un părinte excepțional.

Ești iubit!