„Când ești născut?”
„Octombrie”, zic eu.
„Ah, Balanță”, răspunde ea zâmbind. „Ești echilibrat și gândești mult”, continuă.
De echilibrat… nu știu ce să zic. Dar de gândit mult… Of, Doamne.
Nici măcar nu puteam să mă concentrez la ce zicea ea. Verificam telefonul, la intervale de secunde, nici măcar minute. Așteptam un mesaj. Așteptam un telefon. Așteptam ceva. De la altcineva. Cineva anume. Nici nu era important ce. Doar să vină.
Și, în mintea mea, răsuna cu ecou: Ești echilibrat. Ești echilibrat. Ești echilibrat.
Ei bine, nu. Nu sunt. Sunt chiar dezechilibrat. Sunt o Balanță strâmbă, ruginită, veche și cu multe probleme. Dar poate că e vremea să mă reechilibrez. Să curăț rugina din suflet și să reglez balanța.
Așa că îți scriu despre mesajul pe care îl aștept. Îți scriu despre ce simt când îl aștept. Și îți scriu despre ce sper că o să reușesc să fac.
Așadar…
Tu îmi scrii când ai timp.
Eu îți răspund imediat ce îți văd mesajul.
Asta e diferența dintre noi.
Pentru mine, nu e vorba doar despre a răspunde. E despre a arăta că îmi pasă.
Asta înseamnă să faci pe cineva o prioritate.
Dar pentru tine? Eu sunt doar o sarcină pe lista ta. Ceva la care ajungi doar când îi vine rândul sau când îți e convenabil.
Am realizat că iubirea, efortul și atenția nu pot fi forțate. Ele trebuie să vină natural.
Și dacă eu sunt mereu cel care oferă mai mult, cel care încearcă mai tare, poate că e timpul să fac un pas înapoi.
Poate că trebuie să mă opresc din a alerga după cineva care își face timp pentru mine doar când îi convine.
Iubirea nu e despre comoditate. E despre consecvență.
Despre a fi acolo chiar și atunci când nu e ușor.
Merit pe cineva care mă prețuiește la fel cum îl prețuiesc și eu.
Pe cineva care nu mă face să mă simt că aștept mereu.
Că trebuie să mă întreb mereu dacă sunt suficient.
Așa că, dacă tu îmi scrii doar când ai timp…
Poate că e momentul să nu mai răspund.
