„Eram atât de fericit… Eram fericit. Nu știu ce e în neregulă cu mine. Aveam un suflet pur, dar totul s-a schimbat, iar acum mă simt mereu obosit și nefericit.
Sunt epuizat tot timpul. Nu vreau să socializez. Stau în pat toată ziua, atunci când pot, și dorm ca să mă ascund de realitate. Folosesc muzica ca pe o evadare, dar, în realitate, nu funcționează. Doar ajută puțin…
Îi invidiez pe oamenii care sunt fericiți. Am o familie, dar nu simt că este cu adevărat o familie. Iar atunci când sunt prin preajmă, mă simt ca o oaie neagră. Mi-aș dori să fiu altcineva. Mi-aș dori să fiu fericit.
Nu mă pot concentra prea mult timp pe nimic, mă pierd în gânduri mereu. Cândva îmi plăcea să ies tot timpul, dar acum tot ce-mi doresc este să stau acasă, închis în camera mea, dormind, uitându-mă la filme sau ascultând muzică.
Încep să mă urăsc… Gândesc prea mult, analizez fiecare detaliu, fiecare lucru nesemnificativ. Iar zâmbetul pe care îl afișez… e atât de fals. În interior, mă sting încet, puțin câte puțin.
Nu știu ce să fac. Nu știu cum să mă exprim…”
Dacă te regăsești în textul ăsta, scrie-mi, hai să bem o bere și să povestim. Dacă nu esti în Cluj, putem bea o bere împreună și online sau la telefon.
